Lume simplă — Literatura ca utopie

(Amira scrie, ferindu-si pletele de pe frunte): Era o lume simplă lumea mea. Niște pereți albi, niște obiecte împrejur, câteva ființe, niște reguli. Nu știu dacă-ți aduci aminte cum ai venit atunci, sub soarele unei după-amieze de toamnă foarte târzie. Veneai dintre niște pereți gri. Cu prea puține obiecte, niște ființe – fantomă și fără […]

via Lume simplă — Literatura ca utopie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s